Scopul analizei ce urmează este acela de a contribui la schițarea și clarificarea unui concept coerent de nedreptate socială, aplicabil societăților moderne (democrațiilor parlamentare) în care drepturile (negative) ale omului sunt în linii mari respectate; așadar, nu va fi vorba de nedreptăți sociale generate de dictatură, rasism, șovinism naționalist etc., ci despre un tip de nedreptăți sociale care pot apărea datorită penuriei de resurse resimțite de anumite grupuri şi a lipsei de autonomie rezultate. Cu alte cuvinte, argumentarea țintește să evidențieze nedreptatea socială generată de absența anumitor drepturi pozitive (cum este dreptul la un minim de resurse necesare existenței autonome), drepturi care însă sunt foarte controversate. În centrul discuției se va afla un experiment mental, înrudit cu, dar diferit de, cele deja folosite în literatură (de către John Rawls, Ronald Dworkin şi alți autori).
De ce ar fi necesară o clarificare a ideii de nedreptate socială? De la apariția cărții lui Robert Nozick Anarhie, stat și utopie, a dobîndit o puternică credibilitate ideea că discuțiile despre dreptatea socială și propunerea unor modele de justiție relevante nu au sens cîtă vreme nu se poate stabili clar dacă ceva, și ce anume, este de fapt nedrept în sistemele deja existente de aranjamente sociale. Într‐adevăr (sună întrebarea legitimă), la ce pot folosi diversele viziuni asupra dreptății, diversele propuneri de atingere a unui ideal moral de justiție socială, atîta vreme cît nu este încă foarte limpede dacă există ceva nedrept (și ce anume) în aranjamentele efectiv funcționale în democrațiile liberale occidentale (altfel spus, în statele dezvoltate)? Citeste mai departe...